„Am făcut bine aşa?”, „E corect?”, „Am făcut ceva greşit?” . Întrebările se succed cu repeziciune, iar eu sunt uşor luată prin surprindere. Parcă le văd plutind în jurul ecranului laptopului ca nişte bule de săpun ce nu se mai sparg o dată în aşteptarea răspunsului. „Da, sigur ca e bine. Continuaţi tot aşa!” spun precum robotul unui call center. De fapt, ceea ce aş vrea să le spun acestor femei adulte care participă la cursul de ceramică e: „Totul este o joacă! Nu aveţi cum să greşiţi. Bucuraţi-vă şi gata!”. Nu e deloc uşor, însă în continuarea ai 4 metode care te învaţă cum să fii mai creativ.
Mai avusesem contact cu copiii şi în cadrul cursurilor De-a arhitectura pe care le-am ţinut pentru scurt timp în cadrul unei şcoli din Craiova. Chiar şi atunci m-au surprins creativitatea lor şi abordările inventive ale problemelor. Însă predând acum acelaşi curs de ceramică atât copiilor, cât şi adulţilor, am realizat că avem atât de multe de învăţat de la copii din jurul nostru. Ca adulţi am uitat cum să ne jucăm. Ne luăm atât de în serios rolurile date de hainele prea apretate, ne lăsăm vocea înăbuşită de cravatele prea strâmte şi ne îngrădim paşii din cauza pantofilor prea noi încât am uitat cum e să ne bucurăm de un şotron. Creativitatea este pentru adulţi ceva învăluit în mister, ceva ce ţine de capriciile unor muze, însă pentru copii este o stare naturală.
Greşeşte!
Copiilor nu le este teamă să greşească. Ei învaţă mai multe despre mediul în care trăiesc prin explorare şi experiment. Un copil nu ştie ce se întâmplă dacă împinge o ceaşca de porţelan de pe masa din sufragerie. „Nu! Opreşte-te! O să o spargi!” îi strigă mama când îi observă intenţia. Probabil că cel mic nu va mai încerca în viitor, de teamă să nu o supere pe mama sau ca să nu se ţipe la el. Dar nu va şti cum să reacţioneza când chiar va sparge o cană. Cum ai putea repara o greşeală dacă nu ai făcut niciodată una?
De asemenea, copii mici nu sunt foarte conştienţi social, aşa că nu au ruşinea de a pune întrebări sau teama că pot spune sau face ceva greşit. Învăţăm, din păcate toate astea în şcoală. Am văzut cum profesorul de istorie râde de colega noastră de bancă fiindcă l-a încurcat pe Carol l cu Carol al ll-ea. A fost o greşeală nevinovată pe care a corectat-o imediat dar uite că acum o face de râs în faţa întregii clase. Concluzia: nu am voie să greşesc niciodată!
Cu toate astea, creativitatea în artă ţine de greşeli, experimente, încercări şi eşecuri. Majoritatea sunt reparabile şi chiar dacă nu sunt, există mereu varianta de încerca din nou. Ca şi copii nu ne este teamă de greşeli şi nici de vulnerabilitate. Aşa că, data viitoare pune întrebarea aceea stupidă pe care o ai în minte fără teamă. Poate că încă ai frica de penibil însă spre deosebire de atunci când nu ai fi putut să îţi impui punctul de vedere în faţa profesorilor, acum poţi spune ce te deranjează fără să fii pus la colţ. Şi data viitoare încearcă să pui toarta aia pătrată cănii, chiar dacă nu ai fost instruită aşa şi chiar dacă nu ai mai văzut o astfel de cană!
“If you’re not prepared to be wrong, you’ll never come up with anything original.”
Sir Ken Robinson
Uită ce ai învăţat!
Pe măsură ce creştem, învăţăm cum să rezolvăm problemele mai eficient şi dezvoltăm obiceiuri. Acestea ne ajută să fim mai eficienţi. Creierul nostru acumulează diferite metode bazate pe exeperienţele trecute prin care să obţinem rezultate cât mai favorabile nouă. Ca şi copii mare parte din universul interior este imaginaţie. Pe măsură ce înaintăm în vârstă ne bazăm din ce în ce mai mult pe realitatea exterioară şi pe gândire. Consecinţa este pierderea treptată a imaginaţiei şi uitarea proceselor de gândire care te învaţă cum să fii creativ. Creativitatea nu ţine doar de artă, ci şi de viaţa de zi cu zi. Persoanele din domenii creative îşi antrenează creativitatea făcând lucruri obişnuite în moduri neobişnuite şi experimentând. Poţi fii creativ încercând un nou condiment în omletă dimineaţa deşi ştii deja că îţi place omleta cu mărar, alegând un alt drum spre casă chiar dacă nu e cel mai scurt sau mâzgălind o foaie de hârtie cu toate că nu are absolut niciun scop.
Joacă-te!
De cre credeţi că birourile Google au atâtea spaţii destinate jocului? Fiindcă joaca ne ajută să devenim mai flexibili în gândire, să inovăm şi să găsim soluţii atunci când logica dă greş. Ne oferă ocazia să ne bucurăm de prezent într-un mod lipsit de structură şi ghidat de imaginaţie. Este atât de simplu pentru copii cât este de dificil pentru mulţi dintre adulţi. Ca persoane mature, în viaţa de zi cu zi ne bazăm foarte mult pe raţiune. Avem încredere în modul în care gândim dar nu la fel de multă încredere în imaginaţia noastră. Când ne jucăm, logica este dată la o parte, există posibilitatea de a spune ceva greşit şi pe lângă asta, iar emoţiile sunt lăsate să iasă la suprafaţă. Aşa că, încurajaţi de adulţii din jurul nostru, renunţăm treptat la joc.
Data viitoare când faci ceva creativ, încearcă următoarele lucruri:
- Găseşte-ţi un partener de joacă. Participă la cursul la care ai dat interested pe Facebook sau invit-o pe cea mai bună prietenă să vopsiţi împreună peretele din dormitor!
- Întreabă- te ce ar fi dacă…? Dacă aş folosi culoarea asta, dacă aş face fotografia strâmbă, dacă aş pune asta invers. Da, raţiunea îţi spune că nu va ieşi „bine” dar curiozitatea se întreabă de ce nu ai încerca?
- Inventează o poveste. Mai ales atunci când te simţi blocat. În poveşti apar personaje fantastice şi soluţii miraculoase care îi vin în ajutor personajului principal. Explorează acest teritoriu!
Bucură-te!
Când am început să ţin cursuri pentru copii mă aşteptam ca ei să rămână în urmă şi să nu apucăm să facem tot ce îmi propusesem. Însă s-a dovedit că eu nu ţineam pasul cu ei! „Gata, eu am terminat!”, „Ce mai facem acum?” „Eu am făcut două deja!” Vocile lor nerăbdătoare se suprapuneau şi îmi cereau mereu mai multă informaţie. Învăţau repede, lucrau cu plăcere la fel de repede şi se bucurau de rezultatul final indiferent dacă era strâmb sau nu. Nu aveau nici timp, nici dorinţă de a se compara cu ceilalţi findcă erau deja cu gândul la pasul următor. Curiozitatea nu le dădea pace şi nu îi lăsa să se îndoiască de munca lor. Să vă mai spun că la acelaşi curs predat adulţilor am depăşit cu 40 de minute timpul propus?
Viaţa aglomerată pe care o avem şi ritmul ei alert ne ţin mereu într-o stare de permanentă tensiune. Iar stresul şi creativitatea merg la fel de bine împreună ca hreanul cu budinca de ciocolată. Data viitoare când nu ştii cum să fii creativ, începe prin a-ţi desecreţi fruntea şi prin a-ţi ridica uşor colţurile gurii! Scopul este să te bucuri de proces, nu să bifezi un task!
Îndemn de final
Simt că peste 1 an sigur voi avea o listă mai lungă de lucruri învăţate de la copii. Vă invit şi pe voi să priviţi mai atent la copii voştri, să observaţi felul în care se joacă şi modul în care experimentează lumea şi să aflaţi de la ei cum să fii creativ. Dacă vă doriţi să participaţi la cursurile mele şi să vă conectaţi la latura voastră creativă, daţi un like paginii mele de Facebook unde postez toate evenimentele şi cursurile. Următorul curs are loc pe 2o Februarie şi este un curs în cadrul căruia vom realiza o serie de mărţisoare din lut italienesc. Pentru a afla cum am descoperit conexiunea dintre lut si emoţii , citeşte articolul acesta.
Dacă tot nu v-am convins despre importanţa jocului, mai jos aveti un TED Talk al designer-ului Tim Brown despre joacă şi creativitate.
